Watch me, a mere and humble dying being
With nothing to prove and nothing to show.
I am not a fountain of afflatus
Nor a legacy of vast wisdom.
A shivering flame of a petty candle
lights a four cornered chamber with such
a divine touch and embraces the empty chill
with such a delicate warmth that it changes,
for a few minutes, a pit of desolation
into an ending infinite of hope.
Yet there lies an urge in me
to suffocate its selfless virtue
and let it beg and gasp for breath...
But... I don't mean any harm...
and still...I do.
These are the whispers of demons, my demons,
which I've created and feed from the anger
and all the loath I've nu
Cândva, lăsați-mă să mor,
În frigul nopţilor cu soare,
La ultimul tic-tac ce doare,
În şoaptele dulci de dor.
Undeva, lăsați-mă să mor,
La umbra vechilor povești,
Sub coroane împărătești,
În ceața de unde cobor.
Cumva, lăsați-mă să mor,
Strivit de cântece și vise,
Răstignit de lumi deschise,
Pătat de note în minor.
Vreau ca cerul meu să fie fără nor,
Viu să simt din nou fantasme,
Ca să pot înca o dată renaște,
Acum, aici, singur lăsați-m
Decaderedere - Moartea lui RA by GuruK, literature
Literature
Decaderedere - Moartea lui RA
E un pic rece azi și ești cam palid soare pitic...
Iar în jurul tău vibrează o cerneală amară.
Ca un pendul cu o viteză egală cu nimic
Te miști sucit; ia spune-mi nu te ia cu amețeală?
Azi, tu refuzi să-mi strălucești soare pitic...
Și îmi pari a fi un neg de oboseală,
Pe un perete gol, într-un colț, prădpădit...
Ia spune-mi nu vrei să ieși tu din sminteală?
Vino și zi-mi ce te doare soare pitic...
Azi, nu vrei să fii decât spirit anonim,
Și te ascunzi, dar eu știu că ești
Regret
Oh, tu, dulcea-ţi atingere şi suflare tânjesc!
Miraj de voluptate, pictat în ireală pasiune...
Mişcări sublime, mă răpesc şi mă desprind de lume
Dar eşti ascuns sub cortină, tu, şarpe grotesc.
Ai mei taţi m-au prevenit de această creatură,
Dulce, blândă, angelică cu piele fină,
Mişea, crudă, mincinoasă şi haină.
Ce-ai dorit Tu, Tată, cu această făptură?
Ochiul lui Mefisto o ispiteşte,
Doar un demon sub veşmânt de miel
E aceea ce femeie se numeşte...
Puteam fi o lună şi un soare,
Dar tu nu mai trăieşti...
Ai devenit propriul tău străin.
Zâmbetul lin plin de lumină
L-ai schimbat pentru un rânjet meschin.
Perfizi îţi sunt ochii blajini,
Iar atingerea ta a devenit suflare de gheaţă/rece
Ai ascuns un univers sub o neagră mască,
Cerul s-a prefăcut în loc de desfrâu,
Ai suflat peste lumânările văzduhului.
Negrul etern a căpătat puterea peste tine,
Sufletu-ţi fragil l-ai înteminţat
într-un trup vulgar.
Chipul l-ai sculptat cu cerneală rece,
M&
Ora şapte
Un suspin prelung se varsă,
De pe banca tăcută şi rece...
Vântul te apasă tot mai mult,
Cu ochii închişi lumea se zguduie,
Iar ora şapte nu mai vine.
Timpul pare tot mai mult că stagnează,
Mireasma melancolismului te cuprinde,
Întreg cerul se odihneşte pe umerii tăi,
Unde e ora? Unde e ora şapte?
Ascensiunea muzicii pixului dispare,
O dorinţă moare impreună cu un vis...
Totul devine incert, lacrimi grele cad
Nu mai vine...Ora şapte nu mai vine.
E doar un gând pe moment, unul subiectiv, dar se prea poate să devină obiectiv.
Te loveşte plictiseala, nu găseşti nimic care să te satisfacă la televizor, de
calculator te-ai plictisit în totalmente. E ora 23:41 şi cafeaua, băută în urmă
cu trei ore, numai acum îşi face efectul, chiar atunci când nu ai nevoie de un
creier treaz când trupul e vlăguit. Nu ai ce face te întinzi pe patul nefăcut
de dimineaţă, cu mâinile sub cap şi pur şi simplu stai. Te uiţi cum secundarul
se deplasează mai încet